duminică, 11 octombrie 2009

staniloae 3

Par staniloae 3.09 
Audio este bine!!!
Caseta 3!!!

Eram rector... tot la academia telologica din sibiu atunci, prin 1943... 

Să impărţim textele şi să-şi ai fiecare câte o parte, s-o traducă. Pe urmă am vazut că ei nu s-au grăbit să răspundă la această invitaţie şi m-am apucat eu şi am tradus primele scrieri şi văzând că nu îmi vin altele am continuat. Şi am continuat aşa încet, încet de-am tradus cât era în cele două mari volume greceşti. Însă pe parcurs am mai adăugat şi alte texte de conţinut duhovnicesc din părinţii greci. şi am ajuns cu ele începând cu autori din secolul al patrulea până la autori din secolul al 14-lea. Şi cu aceasta făcusem 8 volume. Între timp îmi crescuse pofta să mai adaug şi alte volume pentru că erau foarte interesante textele şi atunci m-am mai întors şi înapoi la alţi părinţi şi am mai făcut două volume, am ajuns la 10. Şi în anii trecuţi am mai dat de încă un volum, 11, l-am făcut şi pe acela şi în anii din urmă şi volumul al 12-lea.

Care e conţinutul general al acestei colecţii:

E o serie de scriei care reprezintă un program de viaţă pentru un creştin adevărat. şi mai ales pentru monahi. Călugării duc o viaţă mai riguros creştină, mai împănată, mai legată de gândul la Hristos. Însă am văzut că sunt multe lucruri acolo care pot să placă şi mirenilor şi care să le trezească şi lor dorinţa de a cunoaşte mai bine viaţa creştină, o viaţă creştină mai serioasă. Şi aşa a ieşit, să zicem, un program de viaţă pentru creştinii mai 
râvnitori. Mi-am dat seama că acest program de viaţă pentru creştini, această antropologie practică să-i spunem, antropologie practică creştină, urmăreşte curăţirea omului de ceea ce este păcătos, de ceea ce este pătimaş, ca să ajungă cât mai preocupat de gândul la Cristos. Daca eşti de preocupat de patimi lumeşti, de plăceri trupeşti, de lacomie, de mândrie, de tot ce constituie o plăcere momentană, trecătoare, care nu te duce mai departe, nu te face un om mai adevărat, trebuie înlăturat şi trebuie să te laşi umplut de gânduri frumoase, de ginduri bune, de intentii bune, să devii un om curat. Cele mai multe din aecste scriei descriu modul cum se luptau împotriva acestor patimi, adică descriu metoda purificarii, aşa zisă purificare. Nu poate să fie omul iubitor de Dumnezeu, iubitor de HCristos, iubitor de rugăciune dacă este stăpânit de aceste patimi. Deci Trebuie să lupte în primul rând cu ele. Şi apoi să pună în locul lor nişte virtuţi. Să pună înfrânarea în locul lăcomiei, să pună seninătatea şi iertarea în locul mâniei, să pună smerenia în locul dorinţei de slavă deşartă şi a mândriei, să pună iubirea de oameni în locul lăcomiei şi a poftelor sale egoiste. Să pună grija de alţii. Toate reprezintă un fel de... combatere a egoismului. Toate patimile în definitiv sunt forme diferite ale egoismului. Omul trebuie să lupte pentru a se depăşi pe sine, pentru a deveni bun, smerit, iubitor, gata de ajutor al altora Asta este omul adevărat şi cred că creştinismul urmăreşte realizarea omului adevărat. Asta este ceea ce se numeşte ascetica creştină, asceza creştină sau nevoinţa creştină. Eu am scris pe baza acestor scrieri şi o lucrare intitulată Spiritualitatea ortodoxă care aş fi vrut să se numească Tratata de ascetică şi mistică ortodocsă. Există asemenea tratate în occident însă au alt caracter decât caracterul pe care îl are o ascetică şi o mistică ortodoxă. Şi am făcut-o în duhul acesta ortodox ajutându-mă de Filocalie. Cărţile din filocalie tind spre această rugăciune adresată lui Hrisots de aşa zişii isihaşti care erau în Muntele Athos în secolul al 14-lea şi care se rugau neînceptat lui Hristos spunând Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumenzeu miluieştemă pe mine păcătosul! Asta o spuneau ei neâncetat şi asta era liniştea lor. Deci, să-l imităm şi noi pe Hristos, aceasta ne învaţă Filocalia, să ne purificăm de patimile egoite, să îl imităm pe Hristos, să purtăm crucea, adică chiar batjocurile, chiar loviturile altora. Şi să iertăm, şi să iubim: ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc ca să fiţi şi ai tatălui ceresc...


INTRO MUZICAL (o fi din emisiune tv, radio????????)

Constată că un om bun are o faţă luminoasă, pe când un om egoist, întunecoasă, un om mânios, un om duşmănos un om care vede numai răul al aţii are o faţă întunecoasă, Sfinţii noştri, sfinţii ortodocşi au o faţă luminoasă, de aceea în icoanele lor apare nimbul acesta luminos, şi mai ales nimbul aceasta apare în jurul lui Hristos şi în jurul Maicii Domnului. Lumina, aceasta, se spune în Filocalie, în special în volumul al 7-lea şi a 8.lea, lumina aceasta o vedeau cei care practicau rugăciunea aceasta, cei ce tindeau la sfinţenie. O vedeau ăn inima lor, îl vedeau pe Hristos în lumină. Vedeţi, asta este sfinţenia, asta e sfinţenia spre care tinde antropologia ortodoxă. Bunătate, lipsă de partimi, iubire, gând neâncetat la Hrisots prin rugăciune, smerenie. De asta consider că nu e nimic ce {anson} totul... că numai totul că numai atuncea însemnează ceva pt alţii când face foarte mult pt alţii şi nu caută să se impunp altora. De aceea Filocalia se concentrează în jurul acestei rugăcoiuni, Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus, sau rugăciunea minţii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu